Interviu Simona Miloș: ⁠În INPPI, echipa nu a fost o formalitate, ci motorul care a adus recunoașterea și performanța

Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă avocat Simona Miloș, practician în insolvență, Președinta Institutului Național de Pregătire a Practicienilor în Insolvență, pentru timpul alocat cititorilor JURIDICE.ro. De curând, ați fost reconfirmată la conducerea Institutului. Ce înseamnă pentru dumneavoastră acest nou mandat, personal și profesional?

Simona Miloș: Reconfirmarea reprezintă o recunoaștere a muncii depuse împreună cu echipa INPPI și o validare a direcției asumate în ultimii ani. Personal, înseamnă satisfacția că eforturile noastre au fost apreciate. Profesional, este o responsabilitate continuă: aceea de a ne adapta noilor provocări generate de modificările legislative propuse în materia insolvenței, de a continua modernizarea procesului de formare profesională, prin comunicarea constantă cu practicienii, prin implicarea lor în proiectele de formare și printr-un mecanism funcțional de feedback profesional.

Alina Matei: Alina Popa, Daniel Florin Barbu, Geanina Oancea Olteanu și Andreea Deli Diaconescu sunt membri Consiliului de Conducere al INPPI. Cum veți colabora cu aceștia și care va fi impactul acestei validări în ceea ce privește activitatea și transparența INPPI?

Simona Miloș: Validarea acestei echipe este un semnal de stabilitate și continuitate, fiecare dintre colegii evocați – Alina Popa, Daniel Florin Barbu, Geanina Oancea Olteanu și Andreea Deli Diaconescu – fiind profesioniști care au contribuit efectiv la ceea ce înseamnă astăzi Institutul. Cred că în orice organizație, oamenii sunt cea mai importantă resursă. Modul în care ei funcționează împreună, complementaritatea, entuziasmul, rezistența la provocările inerente ale domeniului, fac diferența între echipă și o instituție condusă de un lider solitar. Un lider singur nu poate construi o instituție durabilă. O echipă, da. O conducere bazată pe o singură voce poate fi eficientă pe termen scurt, dar o echipă asigură sustenabilitatea și legitimitatea pe termen lung. Iar în INPPI, echipa nu a fost o formalitate, ci motorul care a adus recunoașterea și performanța.

Vom continua să colaborăm așa cum am făcut-o și în trecut: ca o echipă. Împreună, vom continua să dezvoltăm INPPI ca pe o instituție deschisă, eficientă și profund conectată la nevoile reale ale profesiei.

Alina Matei: Mi-a plăcut foarte mult declarația dumneavoastră cu această ocazie: ”În toți acești ani am încercat, împreună, să facem din INPPI o voce a profesiei noastre”. Cred că ați făcut mai mult decât atât, întrucât o parte a destinului dumneavoastră profesional este legată de destinul INPPI. O să vă rog să ne spuneți care sunt principalele trei obiective realizate până acum, care v-au dat bătăi de cap și de care nu erați sigură că se vor realiza.

Simona Miloș: Așa este, o mare parte din destinul meu profesional este legată de INPPI, începând din anul 2012, anul fondării acestuia. Din acest punct de vedere, reprezintă un proiect de suflet în care am investit, alături de colegii mei, mult timp și energie. În primul rând, am reușit să transformăm INPPI într-o instituție de formare reală, nu formală, în care vocea practicienilor în insolvență a putut fi auzită. Când am spus acest lucru, m-am referit la faptul că poziția membrilor Uniunii, în raport de modificările legislative apărute de-a lungul timpului, a putut fi prezentată în cadrul conferințelor organizate de către INPPI, intens mediatizate în mediul juridic. Practicienii au putut astfel, să semnaleze derapajele acelor modificări legislative într-un mediu academic, unde au lipsit patima și subiectivismul, și a primat, în schimb, forța argumentelor juridice. Acesta a fost un obiectiv în sine.

În al doilea rând, am reușit să construim un parteneriat solid cu Institutul Național al Magistraturii, un model de colaborare între profesii care, în trecut, păreau așezate pe poziții paralele. Acest parteneriat a venit firesc, din complementaritatea celor două profesii, de practician în insolvență și de magistrat, în special asupra aspectelor economice și manageriale pe care le implică domeniul insolvenței, mai puțin cunoscute juriștilor. Pentru că o hotărâre pronunțată de un judecător sindic, afectează mai mult decât părțile implicate într-un proces de drept comun: afectează salariații și familiile lor, afectează creditorii dar și partenerii contractuali ai debitorului, afectează, în cele din urmă, economia locală sau chiar națională.

Pe lângă acest parteneriat strategic, al treilea obiectiv major a fost să continuăm să dezvoltăm cercetarea academică, iar una dintre cele mai vizibile realizări, care reflectă prestigiul Institutului, este apariția celor două ediții ale Tratatului practic de insolvență, publicate sub egida INPPI, coordonate de prof. univ. dr. Radu Bufan și de editorii coordonatori av. dr. Andreea Deli Diaconescu și jud dr. Mihaela Sarăcuț.

Aproape întreaga echipă a INPPI a contribuit la realizarea acestei lucrări, alături de alți practicieni în insolvență, avocați, judecători, cadre didactice universitare, în total, un colectiv format din 32 de autori.

La Gala Premiilor Științifice organizată de Uniunea Juriștilor din România, lucrarea „Tratat practic de insolvență, volumul II” avea să fie premiată, acordându-se distincția „I. L. Georgescu”, în domeniul dreptului civil. Totodată, Tratatul practic de insolvență este considerat una dintre lucrările de referință în domeniul insolvenței, fiind adesea citată în doctrină, în articole de specialitate și în opinii publicate de practicieni și magistrați.

Alina Matei: Dezideratul oricărui institut care pregătește juriștii pentru profesii specializate este ca standardele să fie cât mai ridicate, cu alte cuvinte, profesioniștii să fie dintre cei mai buni. În cazul INPPI ați reușit și nu doar că ați reușit, dar ați reușit într-un timp destul de scurt. Percepția publică este că profesia de practician în insolvență e solidă, puternică, unită. Cum ați făcut din acest deziderat o reușită?

Simona Miloș: O profesie devine puternică nu neapărat printr-o campanie de imagine, ci prin coerență profesională și etică. Este adevărat că și modul în care se asigură comunicarea în media este important, din perspectiva mesajului corect pe care profesia dorește să îl transmită. Unitatea profesiei noastre derivă dintr-o înțelegere comună a misiunii noastre: aceea de a restabili echilibrul economic și juridic acolo unde acesta s-a pierdut. Cred că respectul se câștigă în timp, prin rezultate și prin comportament instituțional constant, nu prin declarații.

În ceea ce privește INPPI, am dorit ca acesta să nu fie doar un centru de formare, ci și un reper de integritate. În afara consiliului de conducere, un rol important l-a avut Consiliul științific, format din personalități marcante ale dreptului, unanim acceptate ca atare. Cred că personalități ca dna jud. dr. Nicoleta Țăndăreanu, prof univ. dr. Radu Bufan, prof. univ. dr. Augustin Fuerea, conf. univ. dr. Vasile Nemeș sau prof. univ. dr. Marian Secărin nu mai au nevoie de nicio prezentare: conduita exemplară și modul în care s-au prezentat în mediul academic și profesional i-a legitimat, atât în fața practicienilor în insolvență, dar și în fața instituțiilor cu care colaborăm.

De asemenea, colectivul de lectori ai Institutului reunește laolaltă, practicieni în insolvență cu experiență și cu probitate profesională, unii dintre ei președinți ai filialelor UNPIR din toată țara, dar și membri ai Consiliului de Conducere a UNPIR sau membri, care deși nu fac parte din organele de conducere ale profesiei, s-au remarcat prin implicare reală și participare constantă la conferințe și articole publicate în revista Uniunii, Phoenix. Nu în ultimul rând, o serie de magistrați s-au implicat alături de noi, prin prezentarea de materiale, publicarea de studii și articole de specialitate.

Toată recunoștința mea către fiecare dintre aceștia, pe care nu i-am enumerat, tocmai pentru că sunt foarte mulți și nu aș vrea să omit pe niciunul.

Alina Matei: O sală de judecată în care sunt practicieni în insolvență este a celor care susțin foarte bine cauzele. Încrederea practicienilor în insolvență este o reușită a fiecăruia în parte sau a Institutului și, implicit, dumneavoastră?

Simona Miloș: Încrederea nu se poate insufla în mod colectiv. Este rezultatul unei construcții individuale, pe care fiecare practician o capătă prin modul în care își exercită profesia. Rolul INPPI este doar acela de a oferi infrastructura morală și profesională în care practicienii în insolvență se pot pregăti continuu pentru a face față modificărilor legislative permanente. Cunoașterea și stăpânirea domeniului, de către fiecare dintre noi, face posibilă această încredere.

Alina Matei: O profesie puternică nu este fără de pericole, atacuri. În cazul profesiei de practician în insolvență, cum le identificați și care sunt cele mai potrivite răspunsuri, ca parte a strategiei de comunicare?

Simona Miloș: Practicienii în insolvență se confruntă cu aceeași percepție distorsionată ca și alte profesii liberale – aceea că succesul financiar trebuie privit cu suspiciune și, eventual, plafonat. În loc să se recunoască specificul muncii lor – complexitatea juridică, responsabilitatea economică și presiunea deciziilor care influențează vieți și companii – se discută aproape exclusiv despre cât câștigă.

Această abordare este nedreaptă și periculoasă, pentru că reduce o profesie de interes public la o chestiune de venituri. Practicienii în insolvență nu lucrează într-un sistem bugetar, ci în piață, sub presiunea concurenței și a rezultatului. Venitul lor reflectă nivelul de competență, de risc și de responsabilitate asumată, nu o rentă.

Plafonarea artificială a veniturilor profesiilor liberale, inclusiv a practicienilor în insolvență, nu generează echitate, ci descurajează performanța și reduce calitatea serviciilor. Corect este să se discute despre standarde, transparență și etică profesională, nu despre cât de mult ar trebui să câștige cineva care muncește la un nivel înalt de specializare și experiență.

Cred că traversăm o perioadă în care nu mai există un domeniu care să nu fie contestat, uneori ostracizat. Sintagma: salarii nesimțite sau pensii nesimțite, a ajuns să fie, în timp, un simbol al revoltei publice, fără ca cineva să enunțe adevărul esențial: problema reală nu este existența unor venituri mari, ci disproporția uriașă dintre acestea și veniturile derizorii ale celor mai mulți. Nu prosperitatea izolată este scandaloasă, ci sărăcia generalizată. Adevărata nedreptate nu constă în diferență, ci în lipsa de șanse reale pentru cei care muncesc onest și rămân la marginea subzistenței.

Într-o societate echilibrată, discuția despre echitate nu ar trebui să înceapă cu plafonarea celor care au, ci cu ridicarea celor care nu au suficient. Numai așa putem vorbi despre o societate dreaptă, nu despre o competiție a frustrărilor.

Cred ca aceste lucruri ar trebui dezbătute și susținute de către toți reprezentanții profesiilor liberale, indiferent că sunt practicieni în insolvență, avocați, executori judecătorești sau notari.

Alina Matei: Un parteneriat excelent al INPPI este cel cu Institutul Național al Magistraturii. În ce măsură vă gândiți colaborarea și cu alte institute sau parteneri va avea influență asupra planurilor dumneavoastră?

Simona Miloș: Parteneriatele sunt, în esență, o formă de schimb de experiență și de recunoaștere reciprocă. Avem o colaborare și cu INPPA – institutul omolog de pregătire profesională a avocaților – și în general, cu toate celelalte profesii liberale, acordând și recunoscând un anumit număr puncte de pregătire profesională ale practicienilor în insolvență care sunt membri ale altor profesii (CECAR, ANEVAR, CCF etc.).

Colaborăm foarte bine și cu universități din țară (spre exemplu – Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj, Universitatea din Brașov sau Universitatea Ovidius din Constanța, alături de care am susținut multe conferințe) dar și cu organizația profesională INSOL Europe, alături de care am organizat, de-a lungul timpului, cursuri de excelență în domeniul insolvenței.

Este important să fim aproape cu toții, fiecare dintre noi are rolul său în arhitectura sistemului judiciar sau academic.

Alina Matei: Pe lângă probabil viitoarea criză, modificări legislative, război la graniță, mai apare ceva diabolic: inteligența artificială, ca instrument util pentru juriști, și nu numai. Și pentru că nu trebuie să ne purtăm ca și cum am trăi 10.000 de ani (Marcus Aurelius spune), cum îi spune profesia de practician în insolvență bun-venit inteligenței artificiale?

Simona Miloș: Cred că inteligența artificială ar trebui privită ca un instrument, și nu ca ceva diabolic sau ca o amenințare. La nivel european, Propunerea de directivă privind armonizarea anumitor aspecte ale legislației insolvenței promovează digitalizarea completă a procedurilor, de la depunerea cererilor și notificarea părților până la comunicarea între instanțe, practicieni și creditori.

De asemenea încurajează utilizarea registrelor electronice interconectate, accesibile transfrontalier, și implementarea instrumentelor digitale care permit identificarea rapidă a activelor debitorilor.

România, ca stat membru, va trebui să integreze aceste standarde europene în legislația națională, ceea ce va schimba profund modul de lucru al practicienilor în insolvență. Digitalizarea nu înseamnă simplificare, ci va cere competențe noi, și, mai ales, o adaptare a mentalității.

Nu cred că practicianul în insolvență al viitorului va fi înlocuit de tehnologie, căci aceasta nu poate înlocui discernământul profesional, responsabilitatea și etica, dar va trebui să o stăpânească pe deplin pentru a rămâne relevant.

Alina Matei: Iubirea maternă este una dintre cele mai frumoase iubiri de pe pământ. Ca mamă de fete (o studentă și o liceană) ce lecții/sfaturi le dați pentru a-și alege drumul propriu în viață?

Simona Miloș: Le-am spus mereu că libertatea adevărată vine din educație și din capacitatea de a gândi singure. Le învăț să nu se teamă de eșec, pentru că maturitatea se formează din confruntarea cu realitatea, nu din confort.

Le spun totodată, să învețe să fie fericite, e foarte important să găsești fericirea în cele mai simple lucruri. Dar cred că cea mai valoroasă lecție pe care o pot transmite este aceea a echilibrului: între profesie și viață personală, între ambiție și empatie, între curaj și prudență. Drumul propriu nu se moștenește, se construiește.

Alina Matei: Un gând, vă rog, pentru cititorii JURIDICE și pentru cei care fac JURIDICE.

Simona Miloș: JURIDICE este mai mult decât o publicație, este o platformă de dialog și reflecție în profesiile juridice. Mereu actuală, la curent cu practica și doctrina de specialitate, a știut să se reinventeze, să pună sub reflector noutățile momentului, să ne prindă și să ne (sur)prindă, astfel, pe majoritatea celor care activăm în vastul domeniu al dreptului. Ați adus o contribuție reală la cultura juridică românească.

Cititorilor le doresc să rămână conectați la adevărata rațiune a dreptului — aceea de a aduce echilibru și sens într-o lume complexă și mai conflictuală ca oricând.

Celor care construiesc JURIDICE le mulțumesc pentru consecvență, pentru faptul că mențin un spațiu de gândire liberă și responsabilă.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Simona Miloș: Mulțumesc și eu!