Pentru ca ai plecat dintre noi fara a avea ragazul de a-ti lua ramas bun, intr-o zi in care sperantele tuturor se indreptau catre Noul An, pentru ca au ramas cuvinte nespuse si ganduri nerostite, pentru ca multi, foarte multi oameni te-au pretuit dar nu au avut prilejul sa iti spuna asta, pentru ca viata nu sta in loc si nu ne ofera sansa de a ne spune unii altora, ce mult a insemnat intalnirea providentiala ce ne-a fost harazita, i-am rugat pe cei care au vrut sa-ti vorbeasca sa o faca acum, sperand ca poate undeva, in eter, gandurile lor bune te vor insoti acolo unde esti si iti vor alina spiritul.
Vazand cuvintele celor care te-au cunoscut, regasesc o mare parte din calitatile care te-au facut ceea ce esti, un OM special. In cei 15 ani de colaborare am avut privilegiul sa cunosc un adevarat profesionist, tenace si luptator dar si un om pentru care prietenia construita in frageda tinerete insemna mai mult decat orice miza materiala posibila.
Nu cred ca ti-am spus vreodata cu cata caldura evocai amintirile studentiei si cum ti se lumina chipul atunci cand vorbeai despre colegii generatiei tale, despre discutiile de la seminariile interactive din facultate in care provocarea suprema era sa-i surprindeti pe dascalii vostri cu un rationament juridic profund si bine argumentat.
Ne vorbeai despre colegul metodic si profund, dar si despre colegul boem dar sclipitor si speculativ, astazi mari avocati la randul lor, dealtfel o generatie de juristi ilustri pe care nu as vrea sa-i evoc din teama de a nu omite pe vreunul, dar pe care vreau sa ii asigur de toata pretuirea si dragostea pe care tu le-ai purtat-o...
Am invatat enorm de la avocatul Arin Stanescu si am simtit, toti cei care l-am cunoscut indeaproape, siguranta luarii celor mai bune decizii profesionale alaturi de el. Pentru ca simpla lui prezenta insufla incredere, atat colaboratorilor cat si clientilor. Avea darul de a sintetiza problemele si de a gasi cele mai bune solutii. Scurt si la obiect, caci lui – asa cum bine il caracteriza o colega – „nu ii placeau discutiile lungi si letargice”, fiind adeptul conciziei atat in gandire cat si in exprimare. Si o facea cu convingerea celui care stia ca are la indemana solutia cea mai potrivita parand ca detine adevarul absolut.
Cuvantul lui avea greutate si majoritatea celor care il ascultau plecau convinsi de faptul ca o alta varianta decat cea exprimata de dansul nu este, pur si simplu, posibila, iar acest fapt nu venea din puterea lui de convingere ci din acuratetea si iscutimea mintii lui.
Cu un singur lucru nu m-a convins: obisnuia sa spuna cu umor ca nimeni nu e de neinlocuit sau ca e plin cimitirul de oameni de neinlocuit.
As vrea sa stie acum ca toti cei care l-au cunoscut au spus ca prin plecarea lui s-a pierdut un punct de sprijin. As vrea sa stie ca noi am inteles ca exista oameni de neinlocuit...
Av. Simona Maria Milos
Rugam pe cei care doresc sa-si exprime un gand de ramas bun despre domnul Arin Octav Stanescu sa ne scrie pe Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
